Spuneam în articolul precedent că Dr. Patrick Flanagan a fost colaboratorul lui Henri Coandă. Flanagan a primit rezultatele cercetărilor de-o viaţă ale savantului român privind apa vie sau apa hunza, de fapt apa care se găseşte în cele cinci regiuni descoperite şi studiate de Dr. Coandă, regiuni în care populaţiile trăiesc peste 100 de ani şi nu se îmbolnăvesc.Henri Coandă i-a înmânat aceste rezultate la puţin timp după împlinirea vârstei de 80 de ani, când era încă în formă fizică foarte bună, cu condiţia ca să continue cercetările pentru a descoperi un mod a produce apă cu calităţi similare celei din aceste cinci regiuni.
Dr. Flanagan şi-a început astfel cercetările care aveau să dureze 30 de ani.
El a făcut tot felul de experimente la început, a folosit câmpuri energetice în încercarea de a produce o apă cu aceleaşi caracteristici anormale. Ba chiar a reuşit să producă o astfel de apă, însă problema era că imediat ce apa era mişcată aceasta îşi pierdea caracteristicile, redevenind apă normală. Spre deosebire de aceasta, apa hunza, veche de 40 de ani, putea fi fiartă, scuturată sau îngheţată fără a-şi pierde proprietăţile.
Tot Henri Coandă i-a lăsat o fiolă cu apă hunza, veche de peste 40 de ani, obţinută în timpul călătoriei sale în Ţara Hunzilor, lucru care pe vremea aceea, adică pe la începutul sec. XX, nu era deloc uşor. Expediţia dura în mod normal luni de zile, iar primejdiile erau foarte mari.
Întrebarea care-l chinuia pe Dr. Flanagan era: de ce apa hunza îşi păstra proprietăţile?
În cele din urmă el a descoperit în această apă nişte particule dintr-un mineral, particule de dimensiuni foarte mici, de aproximativ 5 nanometri, adică de 2000 de ori mai mici decât o globulă roşie. Aceste particule au un potenţial electric foarte ridicat, numit potenţial Zeta, fiind împrăştiate în toată apa hunza, sau apa vie, atrăgând moleculele de apă.
De ce atrag aceste particule de mineral moleculele de apă?
Pentru că moleculele de apă sunt polare. În molecula de apă există o parte oxigen şi două părţi hidrogen care-şi împart electronii. Partea cu oxigenul are încărcătură electrică negativă, iar partea cu hidrogenul este încărcată pozitiv. Forma spaţială este cea de tetraedru. Elipsa, care se formează din punct de vedere electric, este practic într-o parte negativă, iar în cealaltă este pozitivă. Aşadar, avem o moleculă polară.
Particulele de mineral din apa hunza sunt încărcate negativ, motiv pentru care acestea atrag hidrogenul, care este încărcat pozitiv. Astfel se creează o structură cristalină fluidă.
Potrivit cercetărilor din domeniul rezonanţei fluido-magnetice, apa din celule şi din jurul celulelor prezintă o structură cristalină elevată. Apa normală pe care o bem de a robinet nu are o structură, este o apă amorfă. Pentru a o putea folosi organismul trebuie să o prelucreze şi s-o transforme în apă biologică sau “apă vie”, care are structură cristalină.
Apa hunza are deja această structură, ceea ce înseamnă că atunci când o beau oamenii beau apă vie, apă biologică, cu toate caracteristicile de care organismul are nevoie, fără a mai trebui să o prelucreze. Rezultatul este că organismul economiseşte energie care poate fi folosită în alte scopuri.
Apa obişnuită are tensiunea superficială de 73 dyn/cm. Apa formează la suprafaţă o peliculă, sau “pojghiţă”, iar forţa necesară pentru a o neutraliza se măsoară în dyn/cm. Cu cât tensiunea superficială (TS) este mai mică, cu atât apa este mai “udă”.
Celulele noastre necesită o apă cu tensiunea superficială de 45 dyn/cm. Motivul pentru care are nevoie de apă cu o astfel de tensiune superficială este acela că celula are o membrană lipoproteică, adică este formată din grăsimi (acizi graşi) şi proteine.
Apa nu numai că hidratează celula, dar este în acelaşi timp şi mijlocul de transport în două sensuri: introduce substanţe nutritive în celulă şi scoate din ea substanţe reziduale.
Dar dacă tensiunea superficială a apei nu este de 45 dyn/cm, atunci apa nu poate trece de membrana lipoproteică şi, ca urmare, schimburile, ca şi hidratarea, nu pot avea loc.
Produsul rezultat în urma cercetărilor Dr. Patrick Flanagan se numeşte Microhidrina (sau Cristal Energy) şi, printre altele, face ca apa să aibă această tensiune superficial esenţială pentru a putea trece de perete celulei şi a realiza hidratarea şi schimbul în ambele sensuri de substanţe, lucru care este esenţial pentru viaţă şi sănătate.
Citeste in continuare...
